Despre percepția actuală asupra comunismului

Lasă un comentariu

Raport sondaj opinie publica IICCMER 100921A

 

Percepţia actuală asupra comunismului

Preambul

Sondajul[1] de față reprezintă rezultatul unui parteneriat pe termen lung între IICCMER și CSOP care va avea ca obiectiv elaborarea unei strategii de politici publice pentru o educaţie democratică, fundamentată pe asumarea trecutului comunist. 

Percepţia generală

Cercetarea arată că există tendinţe de opinie publică, care ar putea fi semnificative pentru felul în care instituţiile statului român îşi construiesc strategiile privind confruntarea cu trecutul dictatorial. În această ordine de idei, majoritatea opțiunilor exprimate au fost în favoarea unor proiecte precum legea lustrației, organizarea unui Muzeu Național al Dictaturii Comuniste din România, instituirea unei zile comemorative a victimelor regimului comunist, iar un procent semnificativ consideră importantă problema accesului la dosarele Securității. Merită accentuat faptul că rezultatele sondajului de față semnalează că un procent majoritar din respondenți consideră regimul comunist ca fiind unul ilegitim și îl califică într-o pondere semnificativă drept criminal. În același timp, o secțiune dominantă din eșantionul analizat apreciază natura regimului comunist drept una represivă. Totodată, cercetarea dovedește că există un consens la nivelul populației asupra culpabilității instituționale a Securității și a Partidului Comunist Român în instaurarea și menținerea unor regim dictatorial în România.

Cu toate acestea, percepţia populaţiei asupra comunismului este mai degrabă una pozitivă. Astfel, dacă în urmă cu 4 ani, un studiu similar celui prezent arăta că 12% dintre cetăţenii României considerau comunismul o idee bună bine aplicată, 41%, o idee bună prost aplicată şi 34% îl considerau o idee proastă, în prezent 14% îl consideră o idee bună bine aplicată, 47%, o idee bună prost aplicată şi 27% o idee proastă. Însumând, observăm că 61% din cetăţeni consideră în prezent comunismul drept o idee bună, faţă de 53% în urmă cu 4 ani.

Totuși, actualul sondaj nu poate fi citit unilateral sub semnul nostalgiei față de regimul comunist. În interpretarea lui trebuie luate în calcul elemente extrem de importante precum ar fi situația economică actuală și dificultățile generate de aceasta. De aici, tendința de idealizare a unei ordini sociale totalitare bazată pe controlul  strict al circulației forței de muncă, ale traiectoriilor profesionale și care privilegiază (demagogic) drepturile sociale și economice în detrimentul drepturilor politice ale cetățeanului. Simultan, datele actualului sondaj deschid și un șantier de cercetare în măsura în care este important să înțelegem modalitatea de raportare a populației la conceptul de „suferință” în comunism. Se poate presupune că nivelul scăzut al respondenților care afirmă că au suferit în timpul regimului este legat de suprapunerea între „suferință” și represiunea politică directă.

            Trecutul comunist este văzut pozitiv mai ales prin comparaţie cu prezentul: jumătate din cei chestionaţi afirmă că înainte de decembrie 1989 era mai bine în România, în vreme ce doar 23% consideră că era mai rău iar 14% consideră că era la fel. Motivele principale pentru care respondenţii au afirmat că era mai bine sunt: existenţa locurilor de muncă (62%), nivelul de trai (26%) şi deţinerea unei locuinţe de către cei mai mulţi dintre oameni (19%).

Aspectele negative principale menţionate de către cei care evaluează negativ comunismul faţă de prezent sunt lipsa libertăţii în general (69%), gradul de sărăcie (respectiv lipsa de alimente, utilităţi şi servicii publice) şi lipsa informaţiilor (11%).Trebuie, însă, menţionat faptul că România se înscrie în media opiniei est europene referitoare la evaluarea comparativă a perioadei comuniste cu cea actuală. De exemplu, într-un studiu din 2009, 72% dintre maghiari menţionau că este mai rău în prezent decât în perioada comunistă, 62% din bulgari şi ucrainieni menţionau acelaşi lucru, 42% dintre lituanieni şi slovaci, 45% din ruşi, 39% din cehi şi 35% din polonezi[2].

De asemenea, numărul celor care consideră că regimul comunist a fost „criminal”, este mai mare decât al celor care spun că nu a fost în acest fel (41% faţă de 37%). În acelaşi timp, regimul comunist este văzut ca unul ilegitim de majoritatea respondenţilor, 42% susţinând acest lucru, în vreme ce doar 31% crede contrariul.

În ceea ce priveşte aspectele definitorii pentru comunism, 46% dintre asocierile făcute sunt mai degrabă pozitive, şi doar 32% sunt nefavorabile, 5% fiind neutre. Asocierile favorabile sunt legate de siguranţa serviciului, a locului de muncă (10% din totalul respondenţilor au făcut această asociere), siguranţa zilei de mâine (8%), un trai decent (8%), eglitatea între indivizi(5%), şi în fine 5% spun că era un sistem bun, în general. Asocierile nefavorabile sunt, în ordine: lipsa de libertate (9%), dictatura, ca regim (7%), aprecierea că era un sistem greşit (5%), existenţa unui climat de teroare, crimă (2%), sărăcia şi lipsa alimentelor şi a altor produse fiind şi ele menţionate, dar de numai 2%.

Posibilele explicaţii de pozitivare a regimului comunist sunt legate de experienţa personală faţă de respectiva perioadă, numărul de ani trăiţi în comunism, şi de caracteristicile perioadei (dacă au trăit doar comunismul anilor ’80, caracterizat prin accentuarea penuriei, a îngrădirii libertăţilor etc.).

 

Percepţia liderilor comunişti

În ceea ce priveşte percepţia celor 2 lideri politici din perioada comunistă, Nicolae Ceauşescu şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul este mai cunoscut, după cum era de aşteptat, decât cel de-al doilea, iar imaginea sa este una mai bună. Astfel, procentul celor care spun că Nicolae Ceauşescu a făcut bine României (25%) este semnificativ mai mare decât al celor care afirmă că a făcut rău României (15%). În acelaşi timp, majoritatea oamenilor consideră, în ceea ce îi priveşte ambii lideri, că au făcut atât rău cât şi bine (jumătate din respondenţi crede acest lucru despre Nicolae Ceauşescu) şi consideră, similar, că reflectarea în manualele de istorie ar trebui să indice acest lucru.

 

Represiunea comunistă

13% dintre respondenţi, conform propriilor declaraţii, au avut de suferit de pe urma regimului comunist: 3% personal, 6%, altcineva din familie, iar 4%, atât ei cât şi cineva din familie. Forma principală sub care s-a manifestat impactul negativ a fost penuria de alimente şi lipsa serviciilor (47%), restul menţiunilor fiind legate de încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi a drepturilor omului (confiscarea averilor, bunurilor – 11% dintre cei care au spus că au avut de suferit, arestarea pe motive politice – 6% dintre cei care au menţionat că au suferit etc.) .

Existenţa represiunii din perioada comunistă, contrar pozitivării, este confirmată de jumătate din populaţie, în pofida viziunii relativ pozitive asupra trecutului comunist.

Responsabilitatea represiunii este atribuită relativ egal celor cu funcţii de conducere din cadrul PCR şi celor cu funcţii de conducere în Securitate (45% şi 44%).

Măsurile care ar trebui luate împotriva celor care se dovedeşte că au colaborat cu Securitatea, potrivit opiniei respondenţilor, sunt de îngrădire a accesului în funcţiile publice (demiterea – 27%, autodemiterea – 21%, interdicţia pentru o perioadă de a candida în funcţii publice – 11%), sau chiar condamnarea juridică pentru declaraţii false cu privire la colaborarea cu Securitatea (16%). În acelaşi timp, problema accesului la dosarele Securităţii nu este importantă pentru jumătate din respondenţi, 40% menţionând că este importantă sau foarte importantă.

 

Percepţia asupra memoriei comunismului

Puţin peste jumătate dintre respondenţi consideră că este necesar un Muzeu Naţional al Dictaturii Comuniste din România și doar un sfert afirmă că nu este nevoie de un astfel de Muzeu. Similar, puţin peste jumătate consideră că este necesară o zi Naţională de Comemorare a Victimelor Regimului Comunist din România, un sfert consideră că nu este necesară o astfel de zi. Pentru o astfel de zi naţională, cel mai frecvent menţionate sunt 22 decembrie (22% din respondenţi), şi 23 august (10% din respondenţi).

 

Concluzii

Din analiza sondajului reiese la nivelul populaţiei există tendinţa unei viziuni pozitive asupra perioadei comuniste. Această pozitivare sau viziune pozitivă se regăseşte atât în evaluarea în sine a intervalului istoric, cât şi mai ales comparativ cu perioada prezentă. Liderii politici (Nicolae Ceauşescu, în special) sunt priviţi ca a fi avut un impact pozitiv mai degrabă decât negativ. O asemenea apreciere trebuie raportată la faptul că populația nu a avut și nu are decât un acces limitat la acele informații de natură să clarifice responsabilitățile și ponderea oficialilor comuniști în procesul de luare de decizii care a stat la baza crimelor și abuzurilor comise în perioada comunistă. Așadar, se poate afirma că este datoria atât a instituțiilor statului cât și a mass-media din România să promoveze un tip de discurs complex, nuanțat și responsabil care să reflecte și să analizeze dilemele, provocările și problemele presupuse de asumarea trecutului comunist.

Percepția asupra regimului comunist este explicabilă și prin suprapunerea dimensiunilor politică şi economică ale vieţii cotidiene în comunism. Astfel, nu este surprinzător că în evaluarea intervalului istoric coexistă o judecată severă și critică asupra regimului politic şi o idealizare a unor aspecte considerate ca definitorii pentru ordinea social-economică în perioada comunistă. Nu în ultimul rând, existența unor traume colective și individuale pe întreaga durată a regimului comunist este sugerată de faptul că majoritatea celor intervievați se pronunță în favoarea comemorării și memorializării intervalului istoric marcat de dictatura comunistă în România.

Metodologie

Eşantionul a fost unul naţional reprezentativ pentru populaţia în vârstă de 15 ani şi peste. Selecţia gospodăriilor şi a persoanelor intervievate a fost una aleatoare. Au fost intervievate 1.133 persoane.

Eroarea de reprezentativitate este de 2,9%, cu o probabilitate de 0,95.

Interviurile au fost realizate pe bază de chestionar standardizat, faţă în faţă, la domiciliul persoanelor intervievate. Datele au fost culese în cadrul omnibusului CSOP în perioada 27 august – 2 septembrie 2010.

Datele au fost validate şi ponderate în funcţie de sex, vârstă, naţionalitate, domiciliu şi regiune pe baza datelor INS.


[1]  Sondajul a fost realizat gratuit de către CSOP.

[2] PEW Research on Nostalgia in Eastern Europe, PEW Research Center, Nov. 2009

Reclame

Lasă un comentariu

„Universitatea de Vară – Râmnicu Sărat”, Ediţia a IV-

a, 22-28 august 2010. „Comunismul între memorie şi

istorie”

 

În acest an, Universitatea de Vară va analiza modalităţile de amintire şi reamintire sub raport istoric şi biografic a perioadei 1944-1989. Studenţii participanţi vor fi invitaţi să reflecteze asupra diferitelor aspecte ideologice, sociale şi politice ale comunismului. Întrucât efectele acestei perioade încă sunt resimţite la nivelul societăţii româneşti, o mai bună cunoaştere a trecutului recent va ajuta la aprofundarea înţelegerii realităţilor prezente. Contactul cu trecutul va fi realizat, pe de o parte, prin dialogul direct cu cei care au fost martori şi victime ale sistemului represiv comunist, iar pe de altă parte, prin intermediul lectorilor, nume prestigioase pentru cercetarea comunismului românesc şi est-european, dar şi a perioadei post-decembriste.

Universitatea de vară se va desfăşura la Râmnicu Sărat în perioada 22-28 august 2010.

Numărul de participanţi va fi de 20 de persoane.